Black and White

Deschise cât putu de încet uşa şi aprinse lumina. Camera era caldă; avea un miros intoxicant de guave şi trandafiri care plutea în aer precum eterul. Geamurile era destul de mari, permiţând luminii soarelui să intre cu uşurinţă înăuntru. În centrul camerei se afla un pat mare, în care putea încape trei persoane cu uşurinţa dacă nu erau prea mari. Alături de pat se afla o masă mare de lemn încărcată cu cărţi şi reviste, toate aproape noi, unele din ele fiind încă împachetate. De celălalt perete era rezemată o bibliotecă, plină şi ea cu cărţi de studiu ale fetei. Oftă uşor, trântindu-se pe patul moale. Lua o pernă in braţe, privind insistent tavanul alb. Trebuia să studieze, dar nu avea dispoziţia necesară pentru a face acest lucru; abia ajunsese acasă de la o şedintă foto extrem de obositoare, iar singurul lucru care voia să îl facă era să stea degeaba.

Atmosfera din camera lui i se părea prea greoaie pentru a sta şi a pierde vremea pe acolo, aşa că pur şi simplu se mulţumi ieşind pe holul pensiunii, doar că atunci îşi aminti că managerul îl trimisese să o cunoască pe noua parteneră pentru următoarea şedinţă foto. Era curios, poate mai curios decât se aştepta. Încercă între timp să-şi aducă aminte la ce cameră stătea, dar apoi îşi aduse aminte. Camera cu numărul 15. Nu trebuia să se obosească prea mult, căci el stătea la 17, aşa că a mers câteva secunde, şi a ajuns în faţa uşii pe care o privi timp de aproape un minut. Îi era ruşine să bată la uşă. Nu se simţise aşa niciodată, cu atâtea emoţii. În fine, îşi luă puţin curaj, îşi aranjase hainele şi părul asigurându-se că e totul la locul lor şi a bătut. Ochii îi erau aţintiţi asupra uşii, şi se rugă să deschidă mai repede, fiindcă inima lui mai avea puţin şi îi ieşea din piept. Nu înţelegea de ce se întâmplă asta, nicicum. A scos un oftat, sprijinindu-se într-o mână ce o avea lipită de peretele din faţa lui şi începu a-şi muşca buza inferioară.
,,Totuşi nu înţeleg de ce a trebuit să mă trimită să o cunosc. Aş fi putut să o cunosc chiar atunci când va fi şedinţa foto. Oh, îl urăsc pe managerul ăsta", se gândi el în timp ce simţi cum deja îşi pierde răbdarea.

Nu prea reusea să se relaxeze cu lumina aprinsă. Se ridică din pat, indreptându-se spre întrerupător. În momentul în care l-a apăsat camera a devenit intunecată. Nu ii placea sa stea pe intuneric, aşa că aprinse lampa care se afla pe masă; lumina acesteia nu era foarte puternică şi dădea incăperii o notă de romantism. Se întoarse înapoi în pat reluându-şi poziţia de dinainte.
La câteva minute după ce s-a aşezat în pat îşi dădu seama că se bate la uşa ei, dar nu răspunse. E o greşeală! S-o fi stricat lumina pe coridor şi a greşit cineva numărul camerei! îsi spuse. Ciocăniturile se auziră din nou, de data aceasta parcă mai puternice. Văzând că ciocăniturile au continuat se ridică oftând din pat, îndreptându-se spre uşa. A apăsat pe clanţa şi deschise uşa.
-Vă pot ajuta cu ceva? întrebă fără a privi persoana care bătuse la uşa. A crezut ca era cineva de la recepţie, aşa că nu a dat multă importanţă acestui lucru.

Într-un final ușa se deschise, și camera fetei era așa întunecată, dar părea al naibii de romantic, ceea ce îl făcu să zâmbească. Însă, vorbele fetei îl făcură să izbucnească în râs. Îi vorbise de parcă ar fi un bărbat în toată firea, dar el nu era așa. Era chiar un copil, ceva mai mare. Sau cel puțin, așa se comporta el, ca un copil. Acesta văzând că nu îl privește, a chicotit scurt și și-a dus o mână sub bărbia ei, ridicându-i capul involuntar.
-Nu ai de gând să vezi cine e? Dacă vreau să-ți fac ceva...hmm, rău? întrebă, reușind să se păstreze serios. De obicei ar fi izbucnit în râs dacă ar zice așa ceva, dar acum ca să nu înțeleagă fata altceva, s-a hotărât să fie mai serios.
-Eu sunt, umm, băiatul cu care vei face parte la ședința foto de poimâine. M-a trimis managerul să te cunosc, dar nu înțele de ce. În orice caz, știi cumva cam despre ce o să fie ședința foto? Căci dacă ar fi ceva normal, nu m-ar fi pus să vin să te cunosc. A spus fără oprire, și atunci când termină a răsuflat ușor, sperând că nu a zăpăcit-o pe fată.

Se pare că nu a fost o idee prea bună să nu se uite la persoana din faţa ei. Când simţi mâna sub bărbie rămasese blocată, înghitând în sec. Băiatul avea dreptate; i se putea întâmpla orice. În clipa în care a întâlnit privirea acestuia a rămas aproape absentă, neprivind nicăieri decât în faţa ei. Trăsăturile tânărului i se păreau cunoscute. Profită de ocazie, studiindu-l mai bine. În câteva clipe isi aminti imediat, Mai lucrase cu el, dar nu a reuşit să îi reţină numele. Vorbele lui au readus.o cu picioarele pe pământ.
-Nu aveam ce să păţesc. Intra! spuse pe un ton copilăreşte, în timp ce se retragea încet în cameră, făcându-i loc să intre.
-Şedinţa foto? Poimâine? Cred că glumeşti. Pe mine nu m-a anunţat nimeni şi am avut şedinţa azi răspunse cu o faţă mirată. Nu se aştepta la aşa ceva. Ar fi trebuit să o anunţe cineva. Nu îi stătea în fire managerului ei să nu o anunţe doar dacă avea ceva în minte.

<< Nu aveam ce să păţesc. >> cuvintele ăstea îl amuzaseră. Era al naibii de ciudat cât de sigure erau fetele. El în locul lor nu ar fi fost aşa sigur, ştiind câţi perverşi sunt în oraşul ăsta şi peste tot în lume, mai ales că şi el era un pervers şi jumătate câteodată. Încercă să nu se mai gândească la asta, păstrând gândurile şi amuzamentul în sine, apoi intră în cameră când fu invitat. Lumina, sau mai bine zis, întunericul din cameră îl copleşea enorm, şi când se uita şi la patul acela ce părea moale, îi venea să-şi dea pumni. Îl apucase şi căscatul dintr-odată, dar reuşi să se oprească.
Fata era mirată de faptul că poimâine o să aibă împreună o şedinţă foto. Poate pentru că ea avusese una şi astăzi.
-Hmm... mă tot întreb de mult timp ce are de gând. Doar nu ne-o pune să facem cine ştie ce scene romantice, şi m-a trimis la tine doar pentru a te ,,cuceri" dinainte. A râs acesta, ca de obicei, cu poftă şi îşi băgă încet mâinile în buzunarele de la pantaloni.

Când baiatul intră, închise uşa după el. Rămase o clipa in mijlocul camerei apoi se îndreptă spre pat. Nu aprinse însa lumina; spera că pe tânar să nu il deranjeze lucrul acesta. Dacă o aprindea sigur o v-a lua somnul şi nu vroia lucrul acesta. Se urca in pat, luând o pernă in brate. Ascultă cu atenţie ceea ce avea de spus , iar la ultima replică o pufni rasul.
-Sau te-au trimis pe tine pentru a fi “cucerit” ! Tot la fel de narcissist ai ramas! spuse chicotind in timp ce ii facea semn să se aseze pe pat langa ea. Incepuse sa creadă că managerului ii se schimbase creierul. Nu putea sa o pună sa lucreze din nou cu el. Era asa de plin de el incât o scotea din sarite, dar incerca sa mascheze acest lucru.

<< Tot la fel de narcisist ai rămas!>> A izbucnit în râs, şi a privit-o în timp ce se aşeza pe pat cu perna în braţe. Îl invită să se aşeze şi el. Oh nu! Dacă se aşeza pe ceva moale e clar că o să adoarmă, dar totuşi, făcu exact cum a zis fata.
-Hmm, totuşi, trebuie să recunoşti că sunt frumos. Şi nu mă las aşa uşor ,,cucerit" de o fată ca tine. Care totuşi e frumoasă şi mi-a sucit minţile de când am văzut-o, îşi continuă el ideea în gând, luând şi o pernă în braţe, cum făcu fata. Încercă să o imite cât mai prosteşte posibil, pentru a o scoate din sărite. Nu ştia de ce face asta, dar îi plăcea să tachineze fetele. O ciufuli apoi uşor.
-Ah! De când doream să fac asta... doar că la prima noastră ,,întâlnire" nu am avut tupeul să o facă. Să ştii că la a treia o să trec şi la sărut. Făcu o pauză, fiind uimit şi el de ce îi spusese. Sărut?! De unde a mai scos-o şi pe asta? El nu ar fi în stare de aşa ceva, sau poate... poate ar fi atâta timp cât ştie că ar merge ceva. Până atunci nu.
-Prefă-te că nu am spus nimic, bine? Râse.

Îl privi atentă şi observă o mică urmă de oboseală când băiatul privi patul. În acea clipă îi veni o idee; în nici un cay nu putea să-l lase să adoarmă- Căuta în dulapul de lângş pat şi îi întinse o carte de vizită fără nici un motiv anume.
-Poftim! Nu vreau să uiţi că ai trecut pe la mine. Şi în legătură cu ce ai spus..hmm nu prea eşti aşa frumos! Ridică din umeri şi zâmbi. Devenise distractiv jocul acesta, cel puţin pentru ea aşa era.A decis să-l mai tachineze puţin. În lumina slabă din cameră, obrajii ei păreau îmbujoraţi şi părul căpătase un luciu stins.
-Eu credeam că o să faci altceva la a doua noastră întâlnire. Credeam că o să faci asta! Îşi termină ideea apoi se aproie din ce în ce mai mult de el, ca şi când ar fi vrut să îl sărute. Dar în loc să facă asta luă o revistă ce se afla în spatele lui.

Fata îi spusese că nu e prea frumos, iar acesta se îmbufnă, făcând botic. Mda, de parcă ea e mai frumoasă decât mine! îşi spusese acesta, încercând să se mintă singur. Dar în secundele următoare, fata se apropie de el i îi spuse că s-ar fi aşteptat să facă asta, adică să o sărute. Se apropie aşa de mult, încât chiar crezuse că o să facă asta, însă visele i se spulberaseră în doi timpi şi trei mişcări, fiindcă aceasta luă o revistă din spatele său. Atunci TJ o apucă de o mână, vrând să nu o lase să se îndepărteze.
-Nu te apropia aşa de mult, s-ar putea să fac ceva ce nu ţi-ar conveni. Îi făcu acesta cu ochiul, şi apoi îi dădu drumul.

Cand acesta o prinse de mana. zambi scurt numai pentru sine. Reusise sa il provoace dar inca nu terminase ce incepuse. Voia sa vada care sunt limitele lui.Dupa ce a fost eliberata, ii privi fata aceea adorabila cu botic, incat nu reusi sa se abtina si chicoti usor. Parea un copil suparat pentru ca i-ai luat jucaria preferata, Puse revista langa ea, apropiindu-se pentru a doua oara de el, cu o fata cat se poate de serioasa.
-De ce nu? Mie imi place sa ma joc cu focul! Te refereai cumva la lucrul asta? intrebba soptit langa urechea baiatului, apoi isi croi drum incet spre buzele lui, sarutandu-l scurt. Totusi nu isi dezlipi buzele de alea lui, Ii astepta reactia.

Acel chicot blând al fetei îl făcu să zâmbească, şi mai apoi aceasta se apropie din nou de chipul lui. Mai mult ca data trecută, şi îi şopti ceva la ureche. Era aşa de emoţionat încât nici nu auzise ceea ce spusese. Însă mai apoi, fata îşi lipi buzele de ale lui, sărutându-l scurt. Îl provocase, şi acum nu mai era nicio şansă de scăpare pentru ea. Mai ales pentru simplul fapt că nu şi le dezlipi, îl făcu să îşi mişte uşor buzele, trăgând-o mai aproape de el până ce trupurile lor făcură contact şi acesta îi putea simţi căldura trupului ei.
Îşi trecu limba peste buzele ei, muşcând-o uşor pe cea inferioară. De acum, era clar că nu se mai putea opri. Nici nu dorea asta, fiindcă dup-aia s-ar fi simţi jenat de ceea ce făcuse. Probabil fata dorea doar să îl provoace şi atât. Nimic serios, însă pentru el era exact opusul.

In numai cateva momente buzele ei se lipisera de ale lui. A fost ceva instinctiv, fara sa se gandeasca prea mult. Tanarul a sarutat-o si el apropiind-o pana ce corpurile erau lipite. II raspunse la sarut si simti cum sangele se misca tot mai rapid prin vene. Isi dezlipi buzele , retregandu-se inapoi. Voia doar sa se joace putin cu el. Nu se astepta sa se ajunga atat de departe
-Deci cine este sedus acum?Nu e bine sa fi foarte sigur pe tine. Se pot intampla multe lucruri inprezivibile! spuse cu o fata inocenta. Se ridica din pat si aprinse lumina. Atmosfera devenise destul de romantica si nu vroia ca alte lucruri sa se intample. Cu toate ca il mai intalnise nu stia foarte multe lucruri despre el,

Vorbele sale îl făcură să se îndepărteze puţin de ea, şi fiind uşor jenat de situaţie, şi-a luat în mână revista ce mai devreme o lăsase Hwae Ji pe pat. O privi lung, parcă fiindu-i frică să dea pagina. A dat apoi pagina privind o fată ce făcea reclamă la nişte haine destul de sexy, sau cel puţin aşa le vedea el.
-Uh, spune-mi că ai haine de ăstea ca să te pun să te îmbraci cu ele. A chicotit, în timp ce privirea lui se mişca de la revistă către ea.
Acum o privea cu ochii întredeschişi datorită luminii intense. Deja se obişnuise cu întunericul şi acum îi era greu să se obişnuiască cu această lumină. Se lăsă pe spate, pe patul moale, privind tavanul. Dar nu pentru mult timp, căci îşi acoperi faţa cu revista. Ochii săi erau acum închişi, nedorind să îi deschidă prea devreme.
-Nu vrei să stingi lumina, ca mai devreme? a întrebat, mormăind mai degrabă aceste cuvinte, sperând ca ea a înţeles, deoarece avea acea revistă pe faţă.